Forma de persoana I singular, timpul mai-mult-ca-perfect, a verbului 'a încuviința'. Înseamnă că eu am fost de acord cu ceva în trecut, înainte de un alt moment din trecut.
Am identificat pentru cuvântul incuviintasem următoarele 5 cuvinte similare:
Pentru a vedea sinonimele, antonimele, familia lexicală și câmpul lexical ale cuvântului "incuviintasem" accesează: Cuvinte înrudite pentru cuvântul "incuviintasem".